Babi Yar. Context
Ucraineană, Rusă, Germană, Poloneză
Babi Yar. Context
One World Romania, ediția a 15-a
Ucraineană, Rusă, Germană, Poloneză
Olanda, Ucraina, 2021
121’
Regie, Scenariu: Sergei Loznitsa
Producție: Maria Baker-Choustova, Sergei Loznitsa
Montaj: Sergei Loznitsa, Tomasz Wolski, Danielius Kokanauskis
Sunet: Vladimir Golovnitski
Festivaluri și premii: Cannes Film Festival 2021 / BFI London Film Festival 2021 / European Film Awards 2021 / Karlovy Vary International Film Festival 2021
Filmografie: State Funeral (2019) / Donbass (2018) / The Trial (2018) / A Gentle Creature (2017) / Austerlitz (2016) / The Event (2015) / Maidan (2014) / In the Fog (2012) / My Joy (2010) / Blockade (2006)
SINOPSIS
RO
În „Ucraina fără evrei”, Vasily Grossman schițează o odă adusă victimelor masacrului condus de armata germană în septembrie 1941 în Ucraina, cu complicitatea tăcută a autorităților locale și a părții civile. Serghei Loznitsa îl citează pe Grossman în filmul lui și o face cu un scop precis: pentru umplerea unui gol istoric și împotriva uitării. Iar filmul lui are exact aceeași funcție, „Babi Yar. Context” fiind un memento plin de forță și totodată un proces de anamneză aproape organic, unde figurile anonime, venite în valuri de peste timp, ne dau senzația copleșitoare de prezență imediată, o prezență care-și depășește imaterialitatea prin puterea imaginilor de a păstra suferința, teama și o lume pierdută în textura peliculei. „Babi Yar. Context” nu e un film ușor de privit, însă e mai mult decât necesar, punând pe masă un adevăr răvășitor al Holocaustului în toate formele lui, anume că în ciuda a tot și a toate, în ciuda încercării de a eradica o existență, o cultură și un spirit, genocidul lasă urme imposibil de șters, chiar și la 80 de ani după.
Ceea ce face Loznitsa depășește simpla schiță de context: adăugând straturi de sens și dezgropând istorii uitate peste care s-a depus praful, ne obligă să privim în față fantomele neștiute ale istoriei, posibile reflecții din trecut, venite să-și facă în sfârșit dreptate. (Andreea Chiper)
EN
In “Ukraine Without Jews,” Vasily Grossman sketches an ode to the victims of the massacre led by the German army in September 1941 in Ukraine, with the silent complicity of local authorities and civilians. Serghei Loznitsa quotes Grossman in his movie and he does it with a specific aim: to fill a historic void and to fight against oblivion. And his movie serves exactly the same purpose: “Babi Yar. Context” is a powerful memento and at the same time an almost organic anamnesis process, where anonymous figures rising in waves from the depths of time give us an overwhelming feeling of immediate presence, a presence which transcends immateriality through the power of images to preserve suffering, fear, and a lost world on the texture of film. “Babi Yar. Context” is not an easy movie to watch, but is it more than necessary since it addresses a shattering truth pertaining to Holocaust in all its forms, namely that, despite everything, despite the attempt to eradicate an entire existence, a culture, and a spirit, genocide leaves indelible marks, even 80 years later. What Loznitsa does goes beyond mere contextualization: by adding layers of meaning and uncovering forgotten, dust-covered histories, he forces us to confront the unknown ghosts of history, potential reflections from the past, who have come to seek justice at last. (Andreea Chiper)
